O interpretare a titlului, citită într-un blog SF, era că fiecare dintre personajele principale ale seriei se află la o răscruce de drumuri şi trebuie să-şi aleagă calea. Romanul poate fi înţeles şi în felul acesta. Mie mi s-a părut, mai degrabă, că toţi s-au întâlnit într-o răscruce, venind din direcţii diferite, iar acum merg pe acelaşi drum, chiar dacă nu împreună. Este romanul în care Jordan îi aduce mai aproape de Ultima Bătălie. Din punctul de vedere al naraţiunii, este un roman static, singurul din toată seria care nu se încheie cu o bătălie sau, măcar, cu o încăierare. Este ca şi cum naratorul şi-ar trage sufletul, ca să-şi adune puterile pentru ceea ce va urma. Ce se întâmplă în a zecea carte din serie? Aş putea spune că acesta este romanul Elaynei. Un spaţiu generos este dedicat încercărilor sale de a-şi recupera Tronul Leului, pentru a deveni regina Andorului. Perrin este, în continuare, în căutarea unor soluţii pentru eliberarea Failei şi a celorlalte captive din mâinile aielilor Shaido. Mat, după răpirea Fiicei celor Nouă Luni, este ascuns în circul lui Luca şi în drum spre Lugard. Drum cu peripeţii, se înţelege. Rand, după curăţarea saidinului, îşi trage sufletul şi încearcă să stea cât mai departe de asasini. Egwene, Suprma Înscăunată a surorilor aes sedai rebele, ajunsă la porţile Tar Valonului, caută soluţii pentru a cuceri Turnul fără vărsare de sânge. În paralel, rătăciţii caută să semene haosul în lume, iar Cel Întunecat – încă întemniţat, dar cu mai multă libertate de mişcare – atinge pânza, influenţând vremea, trezind morţii şi infestând hrana pentru ca numărul aliaţilor luminii în Tarmon Gai’don să fie cât mai mic, iar luptătorii cât mai slăbiţi.

Acesta este ultimul roman pe care l-a scris Robert Jordan. Cartea a apărut în 2005 şi doi ani mai târziu, în 2007, Jordan se stingea din cauza unei boli rare la inimă. Opera sa o va continua Brandon Sanderson doi ani mai târziu, în 2009. Semnele apropierii Ultimei Bătălii sunt tot mai evidente: morţi care umblă pe străzi sau trec prin ziduri, oraşe şi sate populate care apar din pământ şi, după scurt timp, se scufundă înapoi luând cu sine pe nefericiţii vii care s-au aflat în locul nepotrivit, „geografia” unor clădiri se schimbă aleator, mâncarea care ar trebui să fie protejată de ţesătura prospeţimii se strică, fenomene meteorologice ciudate apar brusc şi se sting la fel de brusc cum au apărut. Toate acestea indică slăbirea sigiliilor care-l ţin pe Cel Întunecat ferecat în temniţa din Shayol Ghul şi, în acelaşi timp, creşterea puterii Umbrei. Eroii noştri însă îşi urmează calea. Perrin este în misiune de salvare a soţiei sale, Faile, din mâinile aielilor Shaido. Pentru aceasta se va alia cu seanchanii, chiar dacă tuturor le pare a fi o alianţă cu Cel Întunecat. Dar şi în lumea lui Jordan se aplică zicătoarea românească „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”. Pentru că veni vorba despre seanchani şi Rand al’Thor este interesant de o alianţă cu aceştia, deoarece Profeţiile spun că numai împreună cu ei vor învinge în Tarmon Gai’don. În Caemlyn, Elayne este sub asediul Arymillei, cea mai puternică dintre pretendentele la tron. Elayne trebuie să facă faţă asediului, să-şi strângă o oaste cu care nu numai să apere zidurile Caemlynului, ci să şi poată lupta în Tarmon Gai’don, şi, în plus, să gestioneze ameninţarea pe care o reprezintă Surorile Roşii care vor s-o ducă Elaydei, în Turnul Alb, precum şi a Surorilor Negre care vor să o treacă de partea Umbrei. Egwene, captivă în Turnul Alb, a scăpat de judecată şi de condamnare la moarte, însă va avea parte de un prizonierat dur. Totuşi ea vede în acest eşec o oportunitate de a o răsturna pe Elaida. Mat Cauthon este, din punctul meu de vedere, eroul romanului. Aventura răpirii lui Tuon continuă, la fel şi încercarea sa de a ajunge cu „alaiul” fugarilor în Lugard, unde ar fi în siguranţă faţă de ameninţarea seanchanilor. Pânza, însă, are alte planuri cu el de aceea îl trage discret, dar cu forţă, spre alte şi alte aventuri. Aş spune că Jordan s-a îndrăgostit de personajul Mat Cauthon, pentru că i-a „confecţionat” un destin eroic.

Durante su juventud en Shadizar la Perversa, Conan ha llegado a adquirir cierta reputación como ladrón. Un mago estigio le ofrece diez monedas de oro si se hace con las joyas que el rey Yildiz de Turán ha regalado a Tirídates, monarca de Zamora. Pero cuando el joven bárbaro entra en palacio descubre que alguien se le ha adelantado. Las bailarinas portadoras de joyas han sido raptadas. Las pistas le conducen al desierto, a un encuentro con el Halcón Rojo, la bellísima jefa de un grupo de salteadores de caravanas, y con poderes nigromantes olvidados por el tiempo.

Tras haber decidido abandonar el oficio de ladrón, Conan llega a Nemedia para labrarse una fortuna y busca trabajo como guardaespaldas. La situación en la capital, sometida a una escasez generalizada de todo tipo de bienes y a impuestos exagerados, parece particularmente propicia, ya que nobles y mercaderes contratan sin cesar guardias privados ante el miedo a una revuelta popular que parece inevitable. Y sin haber decidido todavía que curso de acción tomar, Conan se ve envuelto en una conspiración cuyo objetivo no es otro que el propio de Nemedia.

En Aghrapur, la ciudad más poderosa y corrupta del mar de Vilayet, Conan se ve mezclado en las intrigas de una voluptuosa mujer aficionada a jugar con los hombres más poderosos de la nación, y en las abominables brujerías de un nigromante que quiere extraer del Caos primordial el poder supremo. El vigoroso cimmerio, acosado por mortíferos asesinos del lejano Khitai y perseguido por hombres que vuelven a la tumba, tendrá que rescatar a una joven de la aristocracia, bella e inocente, y para sobrevivir deberá atravesar el mar de Vilayet y hacer frente a los horrores de la Tierra Desolada en la lejana Khirkania.

El robusto cimmerio, que ahora capitanea su propia compañía de mercenarios, se ve atrapado en la anarquía que sigue a la muerte del rey Ofir, y entra al servicio de la voluptuosa dama Sinelle, sin saber que ésta, en secreto, es la suma sacerdotisa del demoniaco dios Al'Kiir, que ama el bestial sacrificio de bellas muchachas y guerreros perfectos.

En la legendaria ciudad de Shadizar, la sensual princesa Taramis contrata a Conan para recobrar la mágica gema conocida como el Corazón de Ahrimán. Acompañado por la hermosa doncella Jehnna, Conan tendrá que derrotar al astuto y sanguinario Bombatta, vicario de la princesa, y hacer frente a los siniestros Guardianes del Cuerno, y finalmente, al antiguo dios-demonio Dagoth. La vida de Jehnna y la misma alma de Conan correrán grandes peligros.

Conan se encuentra en las legendarias tierras de Vendhia buscando el antídoto de un veneno que amenaza con poner fin a su vida. Enredado en las intrigas de Karin Singh, consejero del rey de Vendhia, perseguido por la voluptuosa aristócrata Vindra, y amenazado por el mago maligno Naipal, Conan tendrá que derrotar a los enemigos más terroríficos de toda su vida, los Sivani, demoníacos guardianes de la antigua tumba de un rey vendhio.