Mai putrenic, mai iute, mai frumos
Cartea aceasta are calitatea de a te urmări o perioadă, după ce ai pus copertă peste copertă şi ai aşezat-o la locul ei în bibliotecă. Este, din punctul meu de vedere, o carte bună. Autoarea abordează o temă destul de spinoasă, cea a eticii medicale şi a manipulărilor genetice; nu pe plante sau cobai ci pe oameni.
Ştim deja ce se întâmplă cu anabolizantele şi cu operaţiile estetice. Ştim câte controverse sunt pe tema schimbării sexului şi alte intervenţii de acest tip. Închipuiţi-vă că mai facem un pas înainte. Next level. Ce-ar însemna asta? Renunţarea la botox şi implanturi şi recurgerea la grefe direct în corp sau rescrierea ADN-ului indivizilor. Pentru medicină ar fi aur curat, 24K. Pentru clinici, de asemenea. Şi, de ce nu, pentru piaţa gri şi chiar pentru guverne.
Până acum nimic deosebit. Este o temă care face audienţă atât în cinema cât şi în literatură de aproape o jumătate de secol. Interesant însă este modul de abordare al subiectului. Elys Dayton nu ne spune dacă este bine sau dacă este rău ceea ce se întâmplă şi nici nu trage concluzii. Nu ne face morală, doar ne pune în faţă şase poze dintr-o călătorie (cele şase părţi ale romanului), fără să adauge nimic. Rămâne ca fiecare să-şi spună părerea dacă ele exprimă ceva sau nu. Dayton nu spune nimic, doar ni le arată! Iar finalul este deschis, fiecare putând continua naraţiunea în orice direcţie.